Rasele de câini de jucărie, îndrăgite pentru dimensiunea lor mică și natura afectuoasă, sunt, din păcate, predispuși la o serie de tulburări genetice. Înțelegerea acestor condiții este crucială atât pentru crescătorii responsabili, cât și pentru proprietarii. Detectarea timpurie și gestionarea adecvată pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții acestor mici însoțitori. Acest articol va aprofunda unele dintre cele mai răspândite probleme de sănătate genetică care afectează rasele de jucării, oferind informații despre cauzele, simptomele și potențialele tratamente ale acestora.
🐶 Luxatie rotuliana
Luxația patelară, sau o luxație a rotulei, este o problemă frecventă la rasele de jucării. Această afecțiune apare atunci când rotula (rotulă) alunecă din șanțul său normal din femur (osul coapsei). Severitatea poate varia de la ușoară, în care rotula revine spontan în poziția sa, până la severă, necesitând intervenție chirurgicală.
Simptomele pot include șchiopătare intermitentă, sărituri sau incapacitatea de a suporta greutatea pe piciorul afectat. Diagnosticul implică de obicei o examinare fizică de către un medic veterinar. Opțiunile de tratament variază în funcție de gradul luxației, de la gestionarea durerii și kinetoterapie până la corecția chirurgicală.
Rasele afectate în mod obișnuit includ Chihuahuas, Pomeranians, Yorkshire Terriers și Toy Pudels.
🐶 Colapsul traheal
Colapsul traheal este o afecțiune progresivă în care traheea (traheea) slăbește și se aplatizează, făcând dificilă respirația câinelui. Acest lucru este deosebit de comun la rasele de jucării datorită dimensiunii mai mici și slăbiciunii inerente a inelelor traheale.
Simptomul caracteristic este tusea „claxonată de gâscă”, adesea exacerbată de emoție, exerciții fizice sau presiune asupra gâtului. Diagnosticul este de obicei confirmat cu radiografii (raze X) sau fluoroscopie. Strategiile de management includ gestionarea greutății, evitarea derivațiilor gâtului și medicamente pentru a controla tusea și inflamația. În cazurile severe, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru susținerea traheei.
Rasele cu risc mai mare includ Yorkshire Terrier, Pomerania și Chihuahua.
🐶 Hidrocefalie
Hidrocefalia se referă la o acumulare anormală de lichid cefalorahidian (LCR) în ventriculii creierului. Acest lucru poate duce la creșterea presiunii asupra țesutului creierului, provocând leziuni neurologice. La rasele de jucărie, hidrocefalia este adesea congenitală, adică este prezentă la naștere.
Simptomele pot varia în funcție de severitatea și vârsta de debut, dar pot include un craniu mărit, în formă de cupolă, convulsii, orbire și modificări de comportament. Diagnosticul se face de obicei prin tehnici imagistice, cum ar fi RMN sau CT. Opțiunile de tratament pot include medicamente pentru a reduce producția de LCR sau plasarea chirurgicală a unui șunt pentru a drena excesul de lichid.
Chihuahua, Pomerania și Yorkshire Terrier sunt printre rasele cel mai frecvent afectate.
🐶 Atrofie progresivă a retinei (PRA)
Atrofia progresivă a retinei (PRA) este un grup de boli moștenite care provoacă degenerarea treptată a retinei, ducând la pierderea progresivă a vederii și în cele din urmă la orbire. Există mai multe forme diferite de PRA, fiecare afectând rase diferite și având vârste diferite de debut.
Primul semn este adesea orbirea nocturnă, urmată de o pierdere treptată a vederii în timpul zilei. Diagnosticul se face printr-un examen oftalmic, inclusiv o electroretinogramă (ERG). În prezent, nu există un remediu pentru PRA, dar testarea genetică poate ajuta la identificarea purtătorilor și a persoanelor afectate, permițând crescătorilor să ia decizii informate.
Pudelii miniaturali și pudelii jucării sunt predispuși la anumite forme de PRA.
🐶 Boli de inimă
Anumite tipuri de boli cardiace sunt mai răspândite la rasele de câini de jucărie. Boala valvei mitrale (MVD) este o afecțiune frecventă în care valva mitrală, care separă atriul stâng și ventriculul stâng, devine îngroșată și cu scurgeri. Acest lucru poate duce la mărirea inimii și în cele din urmă la insuficiență cardiacă congestivă.
Simptomele bolilor de inimă pot include tuse, dificultăți de respirație, intoleranță la efort și leșin. Diagnosticul se face de obicei printr-un examen fizic, radiografii toracice și o ecocardiogramă. Tratamentul poate implica medicamente pentru a gestiona simptomele insuficienței cardiace și pentru a îmbunătăți funcția cardiacă.
Cavalier King Charles Spaniels sunt deosebit de predispuși la MVD, dar pot fi afectate și alte rase de jucării precum Chihuahua și Pomerania.
🐶 Boala Legg-Calvé-Perthes
Boala Legg-Calvé-Perthes este o afecțiune care afectează articulația șoldului, în special capul femural („bila” articulației șoldului). Presupune degenerarea spontană a capului femural, ducând la durere și șchiopătură.
Simptomele apar de obicei între 4 și 12 luni. Puii afectați vor prezenta adesea șchiopătare, durere atunci când șoldul este manipulat și atrofie musculară la piciorul afectat. Diagnosticul este confirmat prin radiografii. Tratamentul implică de obicei îndepărtarea chirurgicală a capului femural afectat (ostectomie a capului femural sau FHO), permițând țesutului cicatricial să formeze o „articulație falsă”.
Yorkshire Terrier, Pinscher miniatura și pudelii sunt mai susceptibili la această afecțiune.
🐶 Boala discului intervertebral (IVDD)
În timp ce IVDD poate afecta câinii de orice dimensiune, anumite rase de jucării sunt predispuse, în special cele cu spate lung și picioare scurte. IVDD apare atunci când discurile intervertebrale, care acționează ca perne între vertebre, degenerează și herniează, punând presiune asupra măduvei spinării.
Simptomele pot varia de la dureri ușoare de gât sau de spate până la paralizie, în funcție de severitatea și localizarea herniei de disc. Diagnosticul se face de obicei printr-un examen neurologic și prin tehnici imagistice, cum ar fi RMN sau CT. Opțiunile de tratament includ managementul conservator cu medicamente pentru durere și odihnă sau decompresia chirurgicală a măduvei spinării.
Teckelii sunt rasa cel mai frecvent afectată, dar alte rase de jucării precum Shih Tzus și Pekingese sunt, de asemenea, expuse riscului.
🐶 Probleme dentare
Rasele de jucării sunt deosebit de predispuse la probleme dentare din cauza gurii mici și a dinților înghesuiți. Acest lucru poate duce la creșterea plăcii și a formării tartrului, gingivitei și bolii parodontale.
Simptomele bolilor dentare pot include respirație urat mirositoare, gingii roșii și umflate, dinți slăbiți și dificultăți de alimentație. Prevenirea este esențială și include periajul dentar regulat, mestecarea dentară și curățarea dentară profesională. Boala dentară netratată poate duce la probleme de sănătate mai grave, cum ar fi bolile de inimă și rinichi.
Toate rasele de jucării sunt susceptibile, ceea ce face ca îngrijirea dentară preventivă să fie esențială.
🐶 Hipoglicemie
Hipoglicemia, sau scăderea zahărului din sânge, este o preocupare comună la cățeii de rase jucărie, în special la cei sub șase luni. Dimensiunea lor mică și rezervele limitate de energie îi fac vulnerabili la scăderi rapide ale nivelului de glucoză din sânge.
Simptomele hipoglicemiei pot include slăbiciune, letargie, tremor, convulsii și chiar comă. Prevenirea este esențială și presupune hrănirea cu mese frecvente, mici pe tot parcursul zilei, mai ales în perioadele de activitate. Dacă un cățel prezintă semne de hipoglicemie, o cantitate mică de miere sau sirop de porumb poate fi frecat pe gingii pentru a-și crește rapid nivelul de zahăr din sânge.
Chihuahua, Yorkshire Terrier și Pomerania sunt deosebit de sensibili.
🐶 Prevenirea și creșterea responsabilă
În timp ce tulburările genetice nu pot fi întotdeauna prevenite, practicile responsabile de reproducere pot reduce semnificativ incidența acestora. Crescătorii ar trebui să își verifice câinii pentru mutații genetice cunoscute și să evite reproducerea persoanelor sau purtătorilor afectați. Potențialii proprietari ar trebui să cerceteze istoricul de sănătate al rasei de care sunt interesați și să întrebe crescătorii despre protocoalele lor de testare a sănătății. Alegerea unui crescător de renume care acordă prioritate sănătății și temperamentului este cea mai bună modalitate de a minimiza riscul de tulburări genetice.
Controalele veterinare regulate sunt, de asemenea, cruciale pentru detectarea precoce și gestionarea oricăror probleme de sănătate care pot apărea. O dietă sănătoasă, exerciții fizice adecvate și un mediu iubitor vă pot ajuta să vă asigurați că câinele dvs. de jucărie trăiește o viață lungă și fericită, în ciuda oricăror predispoziții genetice.
În cele din urmă, înțelegerea tulburărilor genetice comune la câinii de jucărie dă putere proprietarilor să ofere cea mai bună îngrijire posibilă pentru însoțitorii lor iubiți.
❓ Întrebări frecvente (FAQ)
Care sunt cele mai frecvente tulburări genetice la câinii de jucărie?
Tulburările genetice comune la câinii de jucărie includ luxația rotuliană, colapsul traheal, hidrocefalia, atrofia progresivă a retinei (PRA), bolile de inimă, boala Legg-Calvé-Perthes, boala discului intervertebral (IVDD), problemele dentare și hipoglicemia.
Cum pot preveni tulburările genetice la câinele meu de jucărie?
Nu puteți preveni complet tulburările genetice, dar alegerea unui crescător de renume care efectuează examinări de sănătate la câinii lor de reproducție poate reduce semnificativ riscul. De asemenea, sunt importante controale veterinare regulate, o dietă sănătoasă și exerciții fizice adecvate.
Care sunt simptomele luxației patelare la câinii de jucărie?
Simptomele luxației patelare includ șchiopătare intermitentă, sărituri sau incapacitatea de a suporta greutatea piciorului afectat. De asemenea, câinele poate țipă de durere atunci când rotula se luxează.
Ce este colapsul traheal și cum este tratat?
Colapsul traheal este o afecțiune în care traheea slăbește și se aplatizează, ceea ce face dificilă respirația. Tratamentul include gestionarea greutății, evitarea derivațiilor gâtului, medicamente pentru a controla tusea și inflamația și, în cazurile severe, intervenția chirurgicală.
Care sunt semnele hipoglicemiei la puii de rasă jucărie?
Semnele hipoglicemiei includ slăbiciune, letargie, tremor, convulsii și chiar comă. Este important să se hrănească mese frecvente, mici pentru a preveni scăderea zahărului din sânge.
