Menținerea sănătății câinelui dvs. implică acordarea unei atenții sporite tuturor aspectelor bunăstării sale, iar asta include și vederea. Diverse afecțiuni ale ochiului câinelui vă pot afecta însoțitorul canin, unele mai răspândite decât altele. Înțelegerea acestor probleme comune, simptomele lor și tratamentele disponibile este crucială pentru a vă asigura că câinele dumneavoastră se bucură de o viață fericită și sănătoasă. Acest articol explorează cele mai frecvente probleme ale ochiului canin și cum să le rezolvi.
Cataracta la câini
Cataracta este printre cele mai frecvent diagnosticate probleme oculare la câini. Acestea implică întunecarea cristalinului ochiului, obstrucționând lumina și afectând vederea. Severitatea pierderii vederii poate varia de la neclaritate minoră până la orbire completă.
Mai mulți factori pot contribui la apariția cataractei, inclusiv genetica, vârsta, diabetul zaharat și trauma. În timp ce unele rase sunt predispuse la dezvoltarea cataractei, câinii cu diabet zaharat prezintă un risc deosebit de mare. Detectarea și intervenția precoce sunt cheia pentru gestionarea eficientă a acestei afecțiuni.
Simptomele cataractei includ un aspect tulbure sau opac al cristalinului, dificultăți de a vedea în lumină slabă, lovirea de obiecte și reticența de a ieși afară noaptea. Dacă observați oricare dintre aceste semne, consultați imediat medicul veterinar pentru o examinare amănunțită a ochilor.
Opțiuni de tratament pentru cataracte
- Chirurgie: Cel mai eficient tratament pentru cataractă este îndepărtarea chirurgicală a cristalinului afectat, adesea înlocuită cu un cristalin artificial. Acest lucru poate restabili vederea semnificativ.
- Management medical: Deși nu există un remediu medical pentru cataractă, anumite medicamente pot ajuta la gestionarea complicațiilor secundare, cum ar fi inflamația.
- Suplimente antioxidante: Unii medici veterinari recomanda suplimente antioxidante pentru a incetini progresia cataractei, desi eficacitatea lor este inca dezbatuta.
Glaucom la câini
Glaucomul se caracterizează prin creșterea presiunii în interiorul ochiului, care poate afecta nervul optic și poate duce la orbire ireversibilă. Există două tipuri principale de glaucom: primar și secundar. Glaucomul primar este moștenit, în timp ce glaucomul secundar rezultă din alte afecțiuni oculare, cum ar fi cataracta sau luxația cristalinului.
Glaucomul se poate dezvolta rapid și poate provoca dureri și disconfort semnificative. Simptomele pot include ochi roșii, pupilă dilatată, cornee tulbure, lacrimare excesivă și pierderea vederii. Diagnosticul și tratamentul prompt sunt esențiale pentru a minimiza daunele și pentru a păstra vederea.
Anumite rase sunt mai predispuse la dezvoltarea glaucomului, inclusiv Cocker Spaniels, Basset Hounds și Huskies Siberian. Examenele regulate ale ochilor sunt deosebit de importante pentru aceste rase pentru a detecta glaucomul precoce.
Opțiuni de tratament pentru glaucom
- Medicamente: Picăturile pentru ochi sunt de obicei prescrise pentru a reduce presiunea intraoculară și pentru a reduce durerea.
- Chirurgie: Procedurile chirurgicale, cum ar fi operația cu laser sau plasarea implanturilor de drenaj, pot fi necesare pentru a controla presiunea și a preveni deteriorarea ulterioară.
- Enuclearea: În cazurile severe în care vederea nu poate fi salvată și câinele are dureri semnificative, se poate recomanda enuclearea (înlăturarea ochiului).
Atrofie progresivă a retinei (PRA)
Atrofia progresivă a retinei (PRA) este un grup de boli moștenite care provoacă degenerarea treptată a retinei. Acest lucru duce la pierderea progresivă a vederii, ducând în cele din urmă la orbire. PRA nu este dureroasă, dar are un impact semnificativ asupra calității vieții unui câine.
Primul semn al PRA este adesea orbirea nocturnă, în care câinele are dificultăți în a vedea în medii slab luminate. Pe măsură ce starea progresează, și vederea în timpul zilei a câinelui se deteriorează. Pupilele pot deveni dilatate, iar ochii pot părea neobișnuit de strălucitor.
Din păcate, nu există un remediu pentru PRA. Cu toate acestea, testarea genetică poate ajuta la identificarea câinilor și purtătorilor afectați, permițând crescătorilor să ia decizii informate pentru a reduce incidența PRA în generațiile viitoare.
Managementul PRA
- Adaptare: Ajută-ți câinele să se adapteze la pierderea vederii, menținând mediul consistent și evitând rearanjarea mobilierului.
- Siguranță: Asigurați siguranța câinelui ținându-i în lesă în timpul plimbărilor și evitând situațiile potențial periculoase.
- Îmbogățire: Oferă stimulare mentală prin jucării interactive și antrenament pentru a menține câinele angajat și fericit.
Keratoconjunctivita Sicca (ochi uscat)
Keratoconjunctivita Sicca (KCS), cunoscută în mod obișnuit ca ochi uscat, apare atunci când glandele lacrimogene nu produc suficiente lacrimi pentru a menține ochii lubrifiați corespunzător. Acest lucru poate duce la inflamație, disconfort și leziuni potențiale ale corneei.
Ochiul uscat poate fi cauzat de diverși factori, inclusiv boli mediate imun, reacții la medicamente și anumite afecțiuni medicale. Simptomele includ ochi roșii, strabirea ochilor, clipirea excesivă, o scurgere groasă, mucoidă și ulcere corneene.
Diagnosticul ochiului uscat implică măsurarea producției de lacrimi folosind un test lacrimal Schirmer. Acest test simplu poate ajuta la determinarea severității afecțiunii și poate ghida deciziile de tratament.
Opțiuni de tratament pentru ochiul uscat
- Lacrimi artificiale: picăturile de ochi lubrifiante pot ajuta la menținerea umezelii ochilor și la ameliorarea disconfortului.
- Medicamente imunomodulatoare: Medicamentele precum ciclosporina și tacrolimusul pot ajuta la stimularea producției de lacrimi prin suprimarea răspunsului imunitar care dăunează glandelor lacrimale.
- Chirurgie: În cazurile severe, poate fi luată în considerare o intervenție chirurgicală pentru a redirecționa saliva de la o glandă salivară către ochi (transpunerea ductului parotidian).
Ochi de cireș
Ochiul de cireș este o afecțiune în care glanda celei de-a treia pleoape prolapsează, apărând ca o masă roșie, asemănătoare cireșului, în colțul ochiului. Această glandă contribuie în mod normal la producția de lacrimi, iar prolapsul ei poate duce la uscarea ochiului și alte complicații.
Ochiul de cireș este cel mai frecvent la anumite rase, inclusiv Bulldogs, Cocker Spaniels și Beagles. Cauza exactă a ochiului de cireș nu este cunoscută, dar se crede că este legată de o slăbiciune a țesutului conjunctiv care ține glanda pe loc.
Simptomul principal al ochiului de cireș este masa roșie vizibilă în colțul ochiului. Alte simptome pot include lacrimare excesivă, strabire și frecare la ochi.
Opțiuni de tratament pentru Cherry Eye
- Repoziționarea chirurgicală: Tratamentul preferat pentru ochiul cireș este repoziționarea chirurgicală a glandei. Aceasta implică crearea unui buzunar în cea de-a treia pleoapă și introducerea glandei la loc.
- Îndepărtarea chirurgicală (nu este recomandată): în timp ce îndepărtarea chirurgicală a glandei a fost cândva un tratament comun, acum este în general descurajată din cauza riscului de a dezvolta ochi uscat.
Ulcere corneene
Ulcerele corneene sunt răni deschise pe suprafața corneei, partea frontală clară a ochiului. Acestea pot fi cauzate de traume, infecții, ochi uscat sau obiecte străine. Ulcerele corneene sunt dureroase și pot duce la complicații grave dacă nu sunt tratate.
Simptomele ulcerelor corneene includ ochi roșii, strabirea ochilor, lacrimare excesivă, sensibilitate la lumină și un defect vizibil la nivelul corneei. În cazurile severe, ulcerul se poate perfora, ducând la infecție și la pierderea potențială a vederii.
Diagnosticul ulcerelor corneene implică de obicei o examinare amănunțită a ochiului și utilizarea colorației cu fluoresceină, care evidențiază zona ulcerată sub o lumină albastră.
Opțiuni de tratament pentru ulcerele corneene
- Antibiotice: Picăturile pentru ochi sau unguentele antibiotice sunt utilizate pentru a trata infecțiile bacteriene.
- Medicamente pentru durere: Calmantele pot ajuta la atenuarea disconfortului.
- Atropină: Picăturile oftalmice cu atropină pot ajuta la dilatarea pupilei și pot reduce durerea asociată cu spasmul ciliar.
- Chirurgie: În cazuri severe, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a repara corneea sau pentru a preveni deteriorarea ulterioară.
